Sunt  poate raspunsul pe care il caut mereu la acelasi semn de intrebare:Cine sunt eu?

…Sunt visul unei alte dimineti.Sunt chipul si infatisarea unei alte zile. Sunt umbra unei alte seri.Sunt intunericul  care vine peste noapte.Sunt lumina dintr-o alta zi.Sunt toate acestea la un loc care reusesc sa urmeze cu rapiditate traiectoria mea si contureaza forma chipului luand mai apoi infatisarea mea.

Sunt chipul care ridica semne de intrebare.Sunt silueta  care foloseste prea des semne de exclamare.Sunt motivul care pune prea devreme punctul acolo unde povestea nu s-a terminat inca, inainte ca ea sa poata sa inceapa vreodata.

Sunt avantul cu care incepe o noua zi, de azi.Sunt cautarea zilei de maine pentru ca mai apoi sa urmaresc cursul firesc al lucrurilor care urmeaza sa decurga monoton si lin dupa un desfasurator.

Sunt zile, saptamani, luni si ani care se transforma nerabdatoare in primaveri si veri.Sunt toamna  si ierna de mélancolie pe care o astept la vatra unui foc de lemne.

Sunt poate o enumerare, poate o comparatie, poate un semn de intrebare pe care poate unii reusesc sa-l descifreze mai bine decat eu, reusesc sa inteleg zorii unei dimineti care incepe mult prea timpuriu pentru ziua care tocmai s-a derulat.

Sunt poate o schimbare a zilei de azi in maine.Poate o reflectie spre inapoi si un pas inspre inainte.Poate o privire catre univers si un zambet inspre orizont.Poate bucuria de a privi inspre mine si dragostea pentru tot ceea ce ma inconjoara.

Poate trairea unei alte dimineti si un gand spre o noua perspectiva.Sunt poate un mic univers din toate acestea la un loc din care reusesc sa faca o mica parte din Eu-l meu.